Ce verifică germanii înainte să ridice o turbină eoliană: drumuri, platforme de macara și fundații

De unde vin cerințele

În Germania, un parc eolian se construiește după specificațiile tehnice ale producătorului turbinei, care fac parte din documentația de autorizare. Pentru drumuri, platforme și fundații, aceste documente stabilesc valori măsurabile, metode de încercare și frecvența verificărilor. Transportatorii și firmele de macarale au propriul ghid, publicat de asociația lor profesională, BSK. Pentru fundații, asociația germană a energiei eoliene, BWE, a publicat un ghid dedicat defectelor întâlnite la turbinele aflate în exploatare.

Aceleași documente sunt folosite și pe șantierele din România, pentru că turbinele sunt livrate de aceiași producători. Diferența apare la modul în care sunt integrate în controlul calității prevăzut de legislația românească: fazele determinante, procesele-verbale de lucrări ascunse și recepția.

Drumurile de acces

Specificația ENERCON pentru turbina E-175, publicată în martie 2025, cere pentru drumurile de acces:

• lățime utilă de 4 m în aliniament, 4,5 m în cazul transportatoarelor modulare autopropulsate și 7 m în curbe;
• raze exterioare de minimum 60 m și interioare de minimum 53 m în curbele de 90 de grade;
• pante longitudinale de până la 7% pentru drumuri cu strat de uzură nelegat și între 7% și 12% numai cu strat legat, din asfalt sau beton;
• sarcina pe osie de maximum 12 t și o greutate totală a convoiului de maximum 160 t;
• modul de deformație Ev2 de cel puțin 100 MN/m² la stratul de uzură, cu un raport Ev2/Ev1 de cel mult 2,3, și de cel puțin 80 MN/m² la stratul de bază;
• pantă transversală de 3-4% pentru scurgerea apei.

Încercările cu placa se fac conform DIN 18134, la fiecare 200-500 m de drum și în toate punctele critice: intersecții, racordări și schimbări de structură. Materialele trebuie să aibă buletine de încercare valabile înainte de a fi puse în operă.

Ghidul BSK adaugă o regulă simplă: stratul vegetal se îndepărtează întotdeauna, iar structura drumului cuprinde un geotextil de separare, un strat de protecție la îngheț și de bază de cel puțin 40 cm și un strat de uzură din piatră de cel puțin 10 cm, compactate.

Platforma macaralei

Platforma pe care stă macaraua principală este suprafața cea mai solicitată din tot parcul. Pentru E-175, ENERCON cere un modul Ev2 de cel puțin 120 MN/m², un grad de compactare Proctor de cel puțin 103%, o capacitate portantă de minimum 400 kN/m² și o abatere de planeitate de maximum 0,25%. Suprafața de montaj alăturată trebuie să reziste la minimum 135 kN/m².

Ghidul BSK precizează că un specialist geotehnician efectuează încercări de control pe toată durata execuției, iar răspunderea finală pentru capacitatea platformei aparține beneficiarului. O platformă executată necorespunzător poate produce tasări sub reazemele macaralei în timpul ridicării, cu întârzieri, costuri și riscuri de accident.

Pe un șantier din România, încercările cu placa pentru drumuri și platforme se includ în programul de control al calității ca faze determinante, iar dirigintele de șantier nu semnează recepția platformei până nu are rezultatele încercărilor, comparate cu valorile din specificația producătorului.

Fundațiile turbinelor

Ghidul BWE despre defectele fundațiilor descrie situațiile cele mai frecvente la turbinele aflate în exploatare: fisuri peste limitele admise, pătrunderea apei pe la îmbinarea dintre turn și fundație, desprinderi de beton la baza turnului și mișcări relative între piesa de ancoraj metalică și betonul fundației.

Printre cauze, ghidul enumeră decuplarea insuficientă dintre piesa de ancoraj și beton, tratarea necorespunzătoare a betonului după turnare, căldura de hidratare necontrolată în fundațiile masive și mortarul de subturnare preparat fără respectarea instrucțiunilor producătorului.

Recomandările pentru execuție se pot transpune direct în verificări de șantier:

• cofrajul se verifică înainte de betonare pentru curățenie, stabilitate și etanșeitate;
• armătura se recepționează de proiectantul structurii sau de un verificator al armăturilor;
• funcționarea decuplării piesei de ancoraj se verifică înainte de începerea betonării;
• betonul proaspăt și întărit se încearcă pe parcursul lucrării, iar pentru clase de la C30/37 în sus este prevăzut controlul extern;
• tratarea betonului după turnare, prin menținerea umidității sau protecție termică, este controlată de conducerea șantierului;
• toate operațiunile se consemnează într-un jurnal de șantier.

Pentru turbinele aflate în exploatare, BWE propune un sistem în trei trepte pentru mișcarea relativă dintre turn și fundație: sub 0,5 mm nu sunt necesare intervenții, între 0,5 și 1,5 mm se recomandă monitorizarea periodică, iar peste 1,5 mm trebuie planificată urgent remedierea.

Cum se aplică pe un șantier din România

Legislația românească oferă instrumentele necesare: programul de control al calității cu fazele determinante, procesele-verbale de lucrări ascunse, obligația dirigintelui de șantier de a verifica documentele de calitate și de a asista la prelevarea probelor. Ce aduce practica germană este nivelul de detaliu al criteriilor de acceptare.

• Valorile din specificația producătorului turbinei se trec explicit în programul de control al calității, pentru fiecare drum, platformă și fundație.
• Încercările cu placa, cu frecvența cerută de producător, devin condiție pentru semnarea proceselor-verbale.
• La fundații, recepția armăturii, a piesei de ancoraj și a decuplării sunt faze determinante distincte.
• Planul de tratare a betonului se cere executantului înainte de turnare, iar aplicarea lui se consemnează zilnic.

La parcul eolian din Vânători, primul ridicat în județul Iași, ing. Gheorghe Costan a fost diriginte de șantier pentru drumurile de acces, platformele de lucru, extinderea rețelei electrice și racordare, adică pentru lucrările de infrastructură descrise mai sus.

Lucrări din portofoliu

Ing. Gheorghe CostanInginer constructor din Pașcani, diriginte de șantier și responsabil tehnic cu execuția autorizat ISC, în construcții din 1977.